Iadul alb si Raiul profitorilor

Vineri am plecat spre Moldova. Am plecat cu gândul că sâmbătă în jur de ora 15 ne și întoarcem, ajungând seara în București, fentând oarecum vremea rea. Ne-am făcut bagajul pe fugă, multe haine negre, o pătură, lopată, o sticlă cu suc și jumătate de ciocolată, toate luate pe sus și aruncate pe bancheta din spate. În București deja începuse serios să ninga. Era 12.

Eram amanadoi cu urechile ciulite la radio să vedem cum evoluează lucrurile, am facut plinul la mașină și duși am fost. Seara ne-am cazat la Hanu Ancuței. Nu aveam pretenții prea mari, la ce stare aveam: să avem căldură (erau -12 grade afară), apă caldă, net și tv, să știm și noi starea vremii și alte mail-uri importante.

Primele dezamăgiri: caloriferul închis, căldura cât să nu zic că nu e, imaginea televizorul se dădea peste cap, internet nici vorbă, toată noaptea am auzit uși scârțâind, iar podeaua aia e prea veche și se auzea orice mișcare. Au fost! Multe. Concluzii: marketing la greu, condiții zero. Am mai și sunat pe drum pentru a mă asigura că suntem asteptați cu tot ce discutasem prin telefon.  Aici a fost Iadul alb și Raiul Gălăgiei.

Sâmbata am dormit la Bacău, #iadulalb nu ne-a lăsat să mergem mai departe. Am găsit cazare la Vila Royal, unde ne-am dorit să avem căldură, o cadă, internet, tv, lucruri normale. Aveam cam de toate, era prea bine, m-am și văzut cu o buna prietenă acolo la restaurant.

Dezamagiri: pe langa o cadă prea mica și gălăgie mare (astea-s deja pretenții), dimineața în jur de 9 m-am trezit din cauza frigului. Căldură zero. Nervi cât casa, sun la recepție (ieseau aburi pe gură) și începe o ea să-mi explice cum sa ies frumos afară și să apăs nu stiu ce butoane…! Că o să vină mai tarziu să vadă ce s-a întîmplat cu căldura… dar oricum, gasim noi acolo, pe hol, un buton. Păi nu există un om la recepție raspunzator (printre altele) de toate astea? 

Prietenește: ocoliți Vila Royal din Bacău. Aici a fost Iadul Alb si Raiul Ridicatului din umeri.

Probabil până a ajuns ea, noi eram deja în Focșani, la urmatoarea cazare, de duminică noaptea. Drumul până la București era în continuare închis, dar insistam să mergem mai departe. Și am ajuns la Vila Geo din Focșani. Noi am zis că alegem bine: baie cu jacuzzi, internet, tv – merg brici, cazare ok – m-am asigurat prin telefon, dinainte.

Mașina a rămas în centrul orasului și am mers prin nameți câteva minute bune până la cazare. Cum am ajuns, hop în jacuzzi, dorul era mare, avand acasă doar duș. Ne-am pregătit frumos și un film, pe laptop. Butonam pe acolo pe la jacuzzi, nu mergea nimic. Am zis să ajungă apa la un anumit nivel și apoi o să funcționeze toate butoanele. Așteptam, așteptam…

Tot eu mă pun să sun la recepție, nervi cat cada de la jacuzzi. Mă plâng in primul rand că e presiunea slabă la duș, îmi spune că la alte camere ar fi ok și că… “dacă doriți să folositi jacuzzi trebuie să platiți, știti, mai mult.” I-am inchis recepționerei. M-a dezgustat total.

Aici am întâlnit Iadul Alb și Raiul nesimțirii și a furnicilor, care mișunau de zori. Pe site nu scria nimic de plata în plus pentru jacuzzi, evident.  Ocoliti deci și Vila Geo din Focsani.

Nu, nu am părăsit Focșaniul asa repede. Am mai rămas o noapte, la Hotel Ambasador. Aici ne-am potolit pretențiile: nu am mai insistat cu cada, cu internetul (oricum, nici nu le-am avut). Ne doream doar să ajungem acasă, mai repede. Ne-am mulțumit cu netul de pe telefon, iar daca tv-ul nu avea usb, ne-am uitat pe laptop la seriale. Era bine, era cald, daca avea și o spălătorie, ar fi fost cazarea perfecta. Nu m-am mai transformat, nu am mai sunat la recepție sa ma cert cu nimeni. Aici s-a aratat Iadul Alb si Raiul Codului Rosu. Peste tot auzeam de drumuri închise, de trenuri întârziate cu orele, zapada ucigasă, nimic pozitiv.

Marți dimineața la 7 30 suna ceasul. Aveam drum liber și deszăpezit până spre București.

Pe scurt: iarna, cu bune, cu rele… aveți grijă unde vă cazați și asigurați-vă încă de la telefon că e totul așa cum citiți pe net. Iar mi-am amintit… să plătesc mai mult pentru că folosesc jacuzzi din cameră. A mai întâlnit cineva o situație asemănătoare, pe undeva?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *