Concurs: Am luat “10 pentru primul meu calculator”

Concurs pentru bloggeri: Am luat “10 pentru primul meu calculator” Cea mai frumoasa descriere va fi premiata 😀 M-am decis sa fac recenzia blogului castigator, prin analiza SWOT.

Conditii de participare: Sa ai blog; titlul articolului sa cuprinda 10 pentru primul meu calculator, sa anunti depre campania de sensibilizare & sa raspunzi la intreabarea: ai luat nota 10 pentru primul tau calculator? Poate ai si o poza cu PC-ul. Nu uita sa ma anunti printr-un link si esti trecut automat in concurs! Poti sa ne povestesti despre calculatorul tau si fara sa participi la concurs. E alegerea ta! 😉 Durata: 21.03- 17.04 2010. Succes tuturor!

Daca tu crezi ca poti ajuta in campania 10 pentru primul meu calculator, ai componente si vrei sa le donezi, nu ezita sa ma contactezi cat mai rapid.

– Lavinia Biberi
– Alex T
– Razvan Girmacea
– Scripty
– LucicX
– licuriciulorb
– Mihaela Anghel
– Iustin.info
– Monica
– Raluca
– Flori
– Razvan Olaru
– Catalin
– Mazgalici
– Oana Clopotel
– IASIVEZI
– Andrei Dumbrava
– Agata
– Iulia Seaqxx
– Somnulescu
– Matei
– Sorin Rusi
– AltIasi
– ceimaifrumosiani.ro
– IasiLife.ro
– LumeBuna
– EDUKID.ro
– Iasi4u
– 360city.ro

Primul meu calculator a fost de fapt al surorii mele si eram in anul I de liceu, departe de casa. Ma bucuram de el doar in w-end! Dupa doar cateva luni, ne-a fost spart apartamentul si pe langa multe altele… calculatorul cel nou a fost FURAT! A urmat o perioada de investigatii si … surpriza: PC-ul a fost recuperat! Acum stiu ca se bucura de el cei mici de la mama la gradinita.

Alex T: Primul meu calculator. Dumnezeule câtă vreme a trecut! A fost prin 1998: un Pentium la 200 Mhz cu 128 Mb RAM si 4G HDD-ul. In primă fază nu am avut CD-ROM şi instalam Win ’95 de pe dischete. Încă nu am reuşit să uit CD-key-ul de la Windows 98. w7xtc-2ywfb … parcă aşa începea (…) Calculatorul meu a fost un starter şi pentru prietenii mei: Adi şi Ovidiu. Ţin minte că în şcoala generală fugeam repede în prima pauză şi puneam filtru de cafea în priză şi deschideam calcu’ apoi în pauza următoare fugeam împreună la o cafea şi să jucăm un nivel de la GTA1 sau ne întreceam la NFS 1. De acolo am reuşit să îmi cumpar un Athlon la 1700Mhy şi am descoperit Macromedia Photoshop şi de atunci nu l-am mai lăsat…şi acu lucrez cu Adi la proiecte web, editări foto-video. Primul calculator e important … de aceea sunt nerăbdător să văd ce o să facă Mihaela cu primul ei calculator. (Sper să nu fie numai Hi5, Netlog şi Facebook).

Razvan Girmacea :Imi aduc aminte cat m-am rugat de parinti sa imi ia un calculator in clasa a VII-a, si cu multe eforturi mi-au luat. Stateam in fiecare zi si faceam ceva la el: instalam, stricam, stergeam, reinstalam, dar cel mai important: invatam. Nu au lipsit certurile ca stau prea mult la calculator, dar, privind in urma, cred ca nu regreta nici ai mei ca m-au lasat. Acum sunt un geek si sunt mandru. Daca nu primeam atunci calculatorul, mai tarziu poate nu mai avea acelasi efect, poate o luam pe alta cale si era greu sa ma adaptez mai tarziu.

Scripty: Se întampla ca în vara lui ’99 să dețin și eu, în sfârșit, primul meu calculator. Era adus de fratele meu de la Iași, pentru că acolo erau oferte mai bune. Până atunci nu umblasem pe alte calculatoare decât pe cele de la sălile de jocuri sau al lui Alex. Țin minte și acum cât de fericit eram când l-am scos din cutie, probabil la fel de mult ca atunci când am primit prima bicicletă de la părinți. Era un AMD Duron la 750 Mhz, cu HDD de 40 GB, 128 MB RAM și o placă video de 32 MB. Nu era unul din cele mai performante pentru vremea aceea, dar neavând unul personal până atunci era mai mult decât bun.
Multă vreme nici n-am avut amenajat un birou cum trebuie pentru el; nici nu conta căci, odată ce te așezai la el, nu-ți mai trebuia nici confort, nici mâncare, nici somn etc. În plus, fiind 3 copii în familie, prindeai greu loc la el și trebuia să lași locul altuia după nu prea mult timp. Câte certuri s-au mai iscat pentru asta!
Counter-Strike, Starcraft, Need for Speed, Fifa au fost câteva din jocurile mele preferate de atunci, jocuri care ocupau cea mai mare parte a activității mele la calculator. Asta s-a întâmplat până ce am învățat HTML și am început să dezvolt site-uri web. Au urmat apoi Flash, CSS, Javascript și până să-mi dau seama deja mi-am ales cursul “carierei” mele. În ziua de azi un calculator este indispensabil, așă că, părinți, faceți tot posibilul să-i luați copilului dumneavoastră un calculator!

LucicX: Eram printr-a treia sau a patra când am intrat în contact cu primul pc. Îl avea un prieten. Şi juca Sarpente pe el (na, avea windows 98). Şi mi-am dorit şi eu. Ştiam că un calculator e bun la mai multe lucruri decât jocuri. Şi l-am bâzâit pe tata vreo 2 ani de zile să îmi cumpere unul (pe vremea aia avea mai mulţi bani ca acum). Aveam susţinere şi din partea mamei. Dar răspunsul lui a fost un nu! categoric. E prea mic să îi luăm calculator. Lasă-l să mai crească. Şi a ţinut-o aşa până am crescut. Doar că în momentul în care am avut “vârsta potrivită” nu au mai fost bani (…)
Într-a opta am stat în aceeaşi casă cu unchi-miu care avea un Compaq (intel de 667 de mhz 128 rami si vreo 2gb hdd). Nu aveam prea mult acces la el (consumă mult curent! Mai opreşte-l) şi când se întâmpla asta era doar sub supraveghere. (…) PC-ul? a apărut la sfârşitul clasei a zecea (adică în urmă cu aproape 3 ani). Calculator cumpărat prin Euro 200 şi pe care îl folosesc şi în prezent.
Ce am simţit în ziua în care mi l-am cumpărat? Nu pot descrie. Ştiu doar că m-am trezit de la ora 6 pentru ca la 7 să fiu la şcoală (era sâmbătă) să îmi iau voucherul şi să plec în Botoşani ca să îl cumpăr. Am ajuns acasă la ora cinci şi faptul că sursa noului calculator bâzâia la 5 minute după intrarea pe uşă spune tot ce am simţit în momentul ăla. Am schimbat la el până acum un hdd şi o unitate optică (şi două tastaturi şi un mouse) şi probabil o să mai schimb câte ceva în viitor, dar va rămâne acelaşi. Calculatorul meu .
ps: cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat datorită calculatorului, a fost să îi cunosc pe toţi oamenii buni lângă care sunt şi care-mi sunt aproape. (fragment blog)

licuriciulorb: Anul ăla era 1997, când Licuriciu împlinea 10 anișori, și ce dar mai potrivit puteau să născocească părinții, pe post de cadou de schimbare de prefix, decât o mândrețe de calculator ? (ulterior am aflat că era, de fapt, rebut de la un văr de-al meu, student la Calculatoare, care își procurase un model mai avansat, dar contează mai puțin). Bineînțeles că, în scurt timp, a devenit un fenomen social: toți copiii din vecini, precum și colegii de la școală, se abonaseră la el. La mine acasă rămânea ușa deschisă în permanență, că mereu mai ateriza câte unul. Totuși, nu mă deranja atât de tare pe cât îmi plăcea să mă laud cu el. La școală, în special! În clasa a 4, parcă, ne-a pus învățătoarea să facem o compunere despre modul cum ne petrecem timpul liber. Bineînțeles că am scris despre calculator. De fapt, nici nu mai exista timp liber în afara lui. Nici până astăzi nu am aflat dacă am luat 10 pentru că am făcut o compunere perfectă. Am bănuit, însă, mult timp, ori că învățătoarea fusese atât de impresionată că dețin acel obiect miraculos, ori că făcuse conexiunea calculatorul copilului – bogăția/influența părinților, și se gândise să se poziționeze strategic. Irelevant, 10le e 10! (…) Cu toate astea, niciunul nu mi-a rămas atât de bine întipărit în memorie ca Pentiumul meu cu dischete de 20 de cm… (fragment blog)

Mihaela Anghel:
Am primit primul calculator la inceputul clasei a V-a, in 1998. Intrasem la Liceul de Informatica si aveam nevoie de calculator pentru proiecte si pentru orele de informatica (teme, pregatire). Nu stiu ce fel de calculator era, nu ma pricepeam deloc la configuratii de calculator. Cred ca monitorul era Belinea, dar nu garantez. Tot atunci am inceput sa am si acces la internet si mi-am creat primul cont de email (pe care il am si acum – e foarte distractiv sa citesti emailuri de prin 1999). Apoi a inceput sa fie popular mirc-ul si imi amintesc cum vorbeam cu colegii pe mirc (in loc sa vorbim in clasa, noi vorbeam pe mirc). Tot pe mirc vorbeam foarte mult si cu Felix. Cred ca pe mirc ne-am marturisit prima data ca ne iubim. In rest imi petreceam timpul pe site-uri de astrologie (eram pasionata, chiar am prezentat un proiect despre zodii la un concurs de engleza). In clasa a IX-a am primit alt calculator de la parinti cu care am stat pana in primul an de facultate, cand mi-am cumparat un laptop, Dell Inspiron 1525. Cand am luat note de 10 numai datorita calculatorului? Cred ca la facultate. La liceu nu prea aveam proiecte care sa necesite foarte multa documentare pe internet.

Iustin.info: Îmi amintesc că eram prin clasa a II-a, adică pe la vreo 8 ani, când am primit primul calculator. Eram deja familiarizat oarecum cu tehnologia asta pentru că bunică-mea deţinea un PC pentru contabilitate şi îmi pierdeam vremea cu jocul ăla cu bile, care trebuia să aranjezi cât mai multe bile pe verticală sau orizontaliză ca să faci puncte iar la sfârşit începeau să cânte nişte trompete. Primul meu calculator trebuia să fie, de fapt, o surpriză de ziua mea sau ceva de genul, dar am ajuns acasă pe neaşteptate şi am dat de el, iar de atunci a devenit cel mai bun prieten şi n-am mai luat 10 decât la informatică.
Era un calculator bestial, pentium unu la 133 de hertzi cu 64mb de ram, hard de 1Gb şi Windows 95/98, o minunăţie, fără dar şi poate. Rula fără nicio probleme cele 200 de jocuri de pe un CD de 700mb din care era ocupat numai 500mb. Jocuri precum Lost Vikings, PC-Man, Quake 1 şi 2, Doom, Duke, Civilization, Starcraft, Mario şi muuuulte altele mi-au mâncat de atunci copilăria, dar nu-mi pare rău.

Monica: Primul calculator… Ei bine, depinde: primul-primul, a fost undeva prin clasa a X-a, dar era mai mult al frăţiorului meu mai mare, deci nu se pune.
Dar, cel pe care îl consider ca fiind primul meu calculator, este chiar cel de la care scriu acest articol. Mi l-am cumpărat în decembrie 2007 (mi l-a luat frăţiorul, care pe atunci era la Sibiu), cu banii scoşi din prostituţie intelectuală (cursuri de engleză – pentru managerii de la Pepsi şi L’Oreal pe atunci). Un Acer Aspire 5315. La început m-a enervat îngrozitor de tare faptul că are tastatura albă, dar cu timpul m-am ataşat de el şi iată, avem o relaţie de lungă durată chiar. Până atunci nu mai avusesem un calculator al meu, aşa că satisfacţia a fost pe măsură când am reuşit cu propriile forţe să mi-l procur (parcă mi-au dat şi ai mei nişte bani, dar cine mai ţinea cont pe atunci? nu era criză! iar eu aveam bani cu toptanul.

Raluca Teoretic, insa numai teoretic primul calculator l-am avut cand eram in clasa a 7-a. Intrucat parintii mei aveau la birou un calculator pe care nu il folosea nimeni, s-au gandit ca ar fi mult mai folositor acasa, “sa invete copiii cum sa-l foloseasca”. Era cu siguranta un calculator nu foarte performant insa suficient de bun pentru noi.(…) Au chemat un vecin care stia mai multe despre calculatoare decat noi toti la un loc si l-au pornit. Perfect!, merge, “uite…apare ceva”…”de ce face zgomotul asta?”…s-a deschis, imaginea clasica ce apare la windows impreuna cu catvea iconite micute pe ecran. Cand inca ne uitam toti la el, incercand sa vedem ce ar trebui sa facem in continuare ….stop….s-a inchis. Urmatorii doi ani de zile as fi putut spune oricui ca am calculator…omitand faptul ca nu e functionabil . Imi placea insa sa folosesc tastatura pentru a-mi imagina ca scriu, i know, i know…minte de copil. Adevaratul “primul meu calculator” de care am reusit sa ma bucur mai mult de 1 minut, a fost cumparat cand eram eu in clasa a 9-a. Parintii mei au considerat ca e timpul sa imi cumpere un calculator avand in vedere ca eram la liceu si majoritatea colegilor mei aveau unul si uneori era necesar chiar pentru realizarea proiectelor/temelor.

Flori: Eram studenta in anul 2 la Facultatea de Calculatoare, asa ca aveam nevoie neaparat de un calculator. Nu era moft, ci necesitate. Parintii mei aveau o situatie materiala mai modesta si din putinul lor ma tineau la facultate (din fericire am fost la buget si cheltuielile au fost mai omenesti). Inca din anul 1 am luat bursa (de merit…de studiu… nu mai tin minte exact), asa ca am strans banut cu banut bursa din anul 1, 10 milioane in total, gandindu-ma sa-mi iau un calculator la mana a doua. O matusa draga s-a oferit sa ma mai imprumute cu niste banuti si sa-i dau inapoi pe parcursul anului 2 (am luat bursa si in anul 2), astfel ca in iarna anului 2 am reusit sa-mi iau un calculator nou – un Celeron de care am fost foarte mandra, si pe care il mai am si acum.( …) Si am fost mandra de mine ca am reusit sa strang banutii sa mi-l cumpar – vreo 17 milioane. Stiu, acum nu pare o suma mare, dar pe atunci pentru mine era. Am strans-o intr-un an si jumatate, banut cu banut. (…) Tin minte si acum cat am suferit cand s-a stricat prima data, din cauza unei supratensiuni… mirosea a fum… credeam ca il voi pierde… munca mea de un si jumatate urma sa se transforme in fum… da, stiu, eram foarte prapastioasa. Dar uite ca am trecut impreuna prin multe incercari si astazi inca mai suntem impreuna – eu mai matura, el mai obosit, dar inca buni prieteni.

Razvan Olaru: Primul meu calculator defapt, nu a fost al meu… Dar undeva prin anul 2000, a poposit in dormitorul meu un calculator, pe care sora-mea il folosea pentru a-si redacta licenta. Insa diminetile era AL MEU! Deja luasem contact cu lumea calculatoarelor, stiam ce-i ala mIRC, cum sa te loghezi, cum sa joci si mai ales invatasem deja cum sa instalez programe si jocuri (mare descoperire, mi-a fost de mare folos pana acum), insa tin minte ca, cu ajutorul acestui calculator am dat peste documente word ce defapt erau eseuri ori carti… Mare descoperire. Imi venea atat de greu la inceput, stiam tastatura dar inca nu aveam viteza, si brusc am inceput sa ma joc la el, scriind articole din reviste doar pentru placerea de a scrie, uneori mai debitam singur anumite lucruri, suparari. (…) Insa acest pentium 2 (cred, inca nu eram pasionat de piese) m-a invatat sa scriu si sa citesc in engleza, pentru ca documentele alea dragute, erau majoritatea in engleza. Daca e sa trag linie dupa aproape 10 ani de cand a avut loc intalnirea mea cu minunata inventie, as zice ca a fost unul din lucrurile care m-a ajutat sa evoluez enorm, care mi-a oferit un refugiu in care sa-mi revars impulsivitatea, uneori facea tranzitia intre un obiect de divertisment, sau ma rog pentru divertisment, si un obiect pentru educatie si creativitate.

Catalin: Desi stau destul de prost cu memoria, pot totusi spune ca primul calculator a aterizat in camera mea prin perioada clasei a cincea (anul 2001 sau 2002). Din pacate nu retin exact toate detaliile din vremea respectiva insa ma pot imagina cu o stralucire aparte in ochi, eram atat de emotionat incat nu stiam cum sa reactionez, sa sar pe el sa il verific in amanunt sau sa astept eventualele indicatii. Jocurile au fost primele si desigur cele mai accesate pe vechiul Pentium, calculator care desi nu imi pot aminti ce fel de componente avea pot spune sigur ca astazi nu m-ar fi incantat nici macar sa tastez ceva intr-un Wordpad pe el. Ca dovada ca atunci ma jucam Bomberman acum ma joc Serious Sam HD, in loc de Prince of Persia cu grafica pixelata astazi ma plictisesc de F.E.A.R cu pixel shader, OpenGL si alte minuni grafice. Pe atunci Paint era deliciul distractiei in ale desenatului virtual, acum Photoshop a devenit banal si pentru un pusti de 12 ani. Si totusi cu ce m-a ajutat pe mine primul calculator? O compunere! Ca pe majoritatea de altfel, compunere scrisa impecabil cu mana stanga (sunt stangaci), in care am nuantat cu mari impresii de artist ce continea un calculator la vremea lui, termenul de “periferice” fiind un neologism chiar si pentru profesoara de educatie tehnologica. Culmea era ca nu eram singurul din clasa care detinea un calculator, insa cu siguranta eram cel mai informat si pasionat dintre toti. Faptul ca imi stergeam regulat bila de la maus iar tastatura qwerty nu avea “space” sau “enter” lipsa din cauza bruscarilor spunea multe despre stilul meu fin ce avea sa anunte un viitor webdesigner care dupa terminarea celor 8 clase a ales un liceu de matematica-informatica.

Mazgalici: … prin 1994 ai mei au facut rost de niste bani, vreo 200.000 lei, bani nemunciti, nu stiu ce au facut, ce au vandut (bai, nu mai aveam inca un frate?) si nu stiau ce sa faca cu ei. Tata vazuse la varmiu un calculator si cu toate ca nu pricepea mare lucru a vrut sa ne ia si el, probabil ca se dea mare celor din jurul lui. Noroc tata! Te-ai dat destul, si noi nu cred ca te-am dezamagit si nici tu nu ne-ai dezamagit, te-ai dat mare foarte mult. Mama, ca orice femeie nu intelegea ce e cu calculatorul si trebuia sa fie in contradictie cu tata. Azi, dupa ce cei doi fii ai ei se ocupa cu calculatoarele, incepe si ea sa prinda ideea. Pana la urma am reusit usor-usor sa stapanesc chestia aia de plastic denumita calculator stiind sa programez prin clasa a VII-a, daca ma si tineam de treaba cine stie unde eram azi. In fine, cert e ca mi-a schimbat viata, azi sunt un programator de succes (cu speranta ca ai mei colegi de serviciu/facultate nu citesc acest post) iar voi cititi acest blog poate ca am avut un calculator la momentul potrivit.

Daca nu poti sa ajuti, poti sa promovezi. Decat sa promovezi nu stiu ce jocuri sau tampenia aia cu Lumea Cafelei de pe eva.ro, mai bine fa un gest si promoveaza ceea ce merita. Ai sansa de a aduce un zambet, si nimic nu valoreaza atat de mult ca un zambet. Ajuta pe cine merita!

IASIVEZI: Nu mai stiu exact si nu am tinut neaparat sa memorez cand anume am avut primul meu calculator. Stiu foarte bine ca eram inebunit dupa GTA si inca se folosea mIRC-ul pe vreme aceea. Era vorba despre un Intel Celeron 1.7 Ghz, 256 DDR, HDD – 20 GB, Video OnBoard – 64mb, cu o carcasa care clasica si un monitor LG de 15′ CRT. Uitasem de CD-RW-ul Asus cu care “rupeam stilul” la piratat muzica de pe internet. (a nu se intelege ca am avut internet din prima clipa). M-a servit ceva timp, am mai facut upgrde cat de cat, apoi am facut saltul la unul nou-nout. [precizez ca primu meu PC a fost achizitionat la Second Hand].

Andrei Dumbrava: Primul meu calculator l-am avut pe vremea când încă mai mergeam la furat de cireşe şi la scăldat “Între văi” (cine a auzit de râul Başeu şi comuna Cristineşti ştie despre ce vorbesc). Cred că aveam cam 5 ani când am văzut la un prieten (Tudor Găşpărel) prima tastatură din viaţa mea… defapt nu era o tastatură ci era un calculator în toată puterea… Era vestitul HC 2000!!! Cum a intrat Tudor în casa, cum am început să conectăm acea tastatura la televizor şi apoi la casetofon… După ce l-am bătut la cap pe Tudor (nu mai scăpa de mine, toată ziua eram pe la el), mi-am luat şi eu ceva asemănător, numai că era un HC 91+… specificaţiile erau asemănătoare, numai că procesorul meu avea doar 3,2MHz. (…) După acest calculator am avut apoi consolă de jocuri (din aia pe dischete de 2.4″ pe care le cumpăram din bazar de la ruşi), apoi am lucrat pe un IBM echivalent pentium II, apoi pe un Pentium III, apoi am avut PC ceva mai modern la care frecvenţa procesorului o puteam măsura cu brio în GHz şi apoi laptopul. Toate au fost şi-mi sunt dragi…. reprezintă etape din viaţa mea, etape din evoluţia tehnicii de calcul şi totodată ele m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi: student la o facultate de Automatică şi Calculatoare care visează la ţinutul miraculos al ingineriei.

Agata: Îmi aduc aminte cât de bucuroasă eram când mi-am cumpărat laptopul (fiind primul meu calculator). În 2007 l-am cumpărat din banii munciţi de mine în agricultură, în Italia. E un Compaq Presario V600 (componentele sun HP, în urma achiziţionării Compaq de Hp)- destul de bunut prin anul 2007. Recunosc că vroiam să îmi iau un Toshiba, mult mai performant, însă costa peste 1000 de euro, ceea ce era foarte mult pentru buzunarul meu.(…) Dezamăgire totală…nu îmi imaginam de ce nu găsesc volumul..adică unde e? De ce nu am fost atentă când l-am cumpărat şi nu m-am uitat mai bine?! ..moment de supărare… uitându-mă la el de acum cu un fel de ciudă că l-am cumpărat, repetând în gând „ e imposibil să nu ai tu butonaş pentru volum…unde l-ai ascuns?”….în acelaşi timp atingând cu degetele deasupra tastaturei, unde în mod normal se află boxele .. ..am auzit un ţiuit. Când mă uit mai bine, observ că volumul este digital 🙂 da…ceva nou pentru mine …. M-am obişnuit cu el, au trecut aproape 3 ani de când il am şi sper să mă mai ţină încă vreo 2 ani.

Oana Clopotel: Dacă îmi amintesc bine treceam în clasa aVII-a. Terminase sora mea facultatea şi, fiind traducătoare avea nevoie de un pc. Eu învăţasem deja din clasa a VI-a să umblu pe pc şi am avut ocazia să o învăţ şi pe Madi mai multe . Era rândul meu să fiu profesoară. Primul monitor nu îl mai am pentru că s-a stricat prea repede (a, toate piesele erau de la SH dar nu m-a deranjat acest lucru). Al doilea monitor, pe care l-am avut mai mult timp, îl am acasă încă deci mă pot uita cum se numeşte , din păcate m-a părăsit, a murit luna asta când m-am întors din Italia. Îmi plăcea că are nişte papagali micuţi in dreapta sus şi când eram supărată, uneori îmi mai aruncam privirea spre ei . Hard-diskul ştiu că avea 3 gb .. puţin însă nu îmi trebuia mai mult în acel moment.Aveam doar CD- ROM, nu aveam CD – Writer, umblam doar cu discheta pentru că pe atunci nu îmi permiteam nici un stick. O dată cu primul meu calculator am început şi să lucrez datorită lui Madi (as in am început să o ajut cu traducerile), tastatura e aceeaşi, e spaniolă dar spre uimirea mea,încă mai e bună. Primul mouse a fost unul clasic, nu ţin minte firma. Prin 2005 mi-a rămas mie pc-ul şi deşi mă chinuiam cu el pentru că se încărca extrem de greu, aveam răbdare.În 2007 am vândut apartamentul şi am reuşit să îmi cumpăr altă unitate şi în 2009, mi-am impus punctul de vedere şi m-am ţinut tare că vreau laptop (un asus x58L de care sunt tare mândră bineînţeles că era să stric ceva la el daaar am scăpat şi de data asta ). Într-un final a reuşit mama să facă rată iar vara asta banii pe care îi voi strânge urmează să fie investiţi în laptop .

Iulia Seaqxx: Eu am avut prima oară calculatorul meu în anul trei de facultate. Mi l-am cumpărat singură, din bursă. A fost un calculatoraş mic, slăbuţ dar şi-a facut treaba. Faptul că am avut calculatorul meu personal atât de târziu consider că m-a faultat serios în activitatea de programator. Hai să încercăm să le oferim altora o şansă în plus!
Nu particip la concurs, nu de alta dar cine ştie cu ce review mă aleg şi o să mi se dărâme tot universul ăla în care blogul meu e cel mai tare.:D

Somnulescu Primul calculator l-am avut la inceputul clasei a 9-a, da, cam asa de tarziu. Pana atunci mergeam la prieteni, mergeam la sali de net, gaseam eu modalitati ca sa nu stau departe de minunea din cutie. Pe primul meu calculator am avut un dureros Windows 95, tin minte ca tipul care l-a instalat stia serialul pe de rost . I mean, nigga’ what? Nu mai tin minte cat RAM, ce HDD aveam la el, stiu doar ca primul joc pe care l-am testat a fost FIFA 98, avea grafica cat de cat si jucam aproape non-stop, chiar daca nu puteam juca pe LAN cu nimeni. In decursul timpului am artibuit calculatorului notiunea de joc pe calculator, l-am folosit mai mult pentru destindere, pentru a uita stresul acumulat la scoala, deci putem zice ca a contribuit la cel putin un 10 de la scoala . Totusi sunt de parere ca astazi, chiar daca jocurile au devenit din ce in ce mai atragatoare, calculatoarele si-au asigurat locul in sistemul educational.
Chiar daca eu il folosesc astazi doar pentru bloggereala, social media si jocuri, unii tineri chiar il folosesc in scop educativ. Consider ca este o unealta necesara in viata oricarui tanar si tocmai de asta va invit sa aruncati un ochi aici.

Matei: Tarziu, ar zice unii mai norocosi, devreme ar zice multi, dar primul meu calculator a aparut pe la un 99-2000 (v-am zis ca e ceata, nu pot sa-mi amintesc precis), de Craciun. Cu un complot de familie pe jumatate desfacut (a dracului de destept eram si atunci 😛 prin care unchi-miu de la Bucuresti avea treaba fix in seara de ajun, sora-mea care n-a scos un cuvant si unQ din Iasi care avea si el o implicare, au reusit sa imi faca o surpriza enorma. Imi doream, n-am de ce sa mint, imi doream foarte mult. Era un calculator aliniat vremurilor… avea procesor AMD k6-II la vreo 500 Mhz, placa video VooDoo (cred ca 2), 64 Mb RAM si un hdd de 10 GB. Era bunicel. Cred ca 72 de ore nu m-am dezlipit de el. Stiam ce poate sa faca un calculator, dar trebuia sa stiu ce face al meu! I-am forjat si jocuri, muzica, filme, Encarta, etc. De acolo a inceput totul, de la micuta unitate, incapabila sa se inchida singurica… Ea m-a initiat in tot ce inseamna calculatorul. Pe ea am vazut prima data internetul Dial-Up prin Xnet, moment in care s-au deschis orizonturi infinite. Am ajuns sa-mi fac pagina web montata pe serverul home.ro, am invatat de referate.ro si eram fascinat de cat de mare Encarta si cum se mareste si mai tare cu ajutorul update-urilor. Am deprins socializarea pe mIRC si am invatat concepte de programare in … mIRC scripting. Comic nu ? Cat am programat eu mIRC-ul, n-a vazut C-ul! Primul meu calculator mi-a deschis urmatoarea perspectiva: calculatoarele nu-si pot deprinde singure aptitudini, dar ceea ce noi le invatam sa faca, fac de miliarde de ori mai bine si mai repede decat un om. Deci chiar daca eu nu voi fi niciodata cel mai bun in a face un lucru, atata timp cat voi sti calculatoare, il pot pune pe el sa faca totul… Cu ideea asta mi-am pornit traseul spre Automatica si Calculatoare. De atunci stiam ce vreau sa fac: calculatoare. A, ca pe urma mi-am dat seama ca inclin mai mult pe partea practica, in care calculatorul e doar “creierul” si sistemul are alti “executori”.