Cum sa fii slaba si sanatoasa
Zambesc de fiecare data cand sunt intrebata: Ce faci, ce mananci de esti atat de slaba?
Stati linistiti, nu o sa incep cu sfaturi in domeniul nutritie – dieta – frumusete pentru ca oricum le gasim la orice pas, sunt cu miile si oricum nu ai sti pe care sa o alegi pentru a fi pe calea cea dreapta – mai slaba, mai sanatoasa, mai plina de viata.
Eu nu am tinut niciodata o cura de slabire. Eh, ar fi culmea – ar spune unii zambind. Am mancat mereu la ce ora doream eu si cat puteam. Mancacioasa nu am fost niciodata, recunosc. Nu am putut fi pacalita de parinti sau bunici sa mananc mai mult. Tin minte ca mama avea niste trucuri simpatice cand eram eu mica: inchidea si aprindea lumina pentru a deschide gura (asta era pe vremea lui Ceausescu cand pica destul de des curentul si eu deschideam gura, uimita fiind de cat de frumos arata un bec luminat), sau ma pacalea cu texte: o lingura pentru tata, o lingura pentru Alina, pentru bunica si tot asa pana terminam tot din farfurie. O prietena imi povestea zilele trecute ca avea o farfurie speciala, cu o pisica desenata pe mijloc. Trebuia sa manance tot, pentru a vedea pisica. Funny, nu? Tu ai amintiri de acest gen? Ar fi interesant sa facem impreuna o lista. (vezi si concursul de la finalul articolului)
Esti ceea ce mananci
Sunt mereu atenta la alimentele pe care le consum, atat pentru detoxifiere, cat si pentru vitaminizare. Iti pot da cateva ponturi de alimente care nu ar trebui sa lipseasca din frigiderul tau, nu doar pe timp de dieta, ci in general. E evident ca toata lumea vrea o talie subtire si un corp de invidiat. Nu cred ca e o femeie care sa nu-si doreasca acest lucru. Cu toate acestea, multi cred ca e un vis imposibil si cu cat inaintezi in varsta, cu atat e mai greu sa te mentii intr-o forma fizica cat mai buna.
Nimic nu e imposibil, dar oricine are nevoie de acea dorinta de a schimba si de o dedicare pentru a invata sa aiba o alimentatie sanatoasa, corecta, alaturi de un program regulat de exercitii fizice.
Pe langa toate astea, poti fi ajutata si de anumite produse de slabit – Gama 4321 de la Arkopharma contine extracte din 10 plante care ard si elimina grasimile pe tot parcursul zilei si care te vor ajuta sa slabesti in mod natural si sa iti detoxifiezi si tonifici organismul.
Aceasta gama asigura un program complet de slabire datorita reducerii apetitului si a greutatii corporale prin arderea caloriilor si datorita asimilarii scazute de zaharuri. Cura poate fi tinuta de mai multe ori pe parcursul unui an, fara efecte secundare.
Gama 4,3,2,1 de la Arkopharma e si pe Facebook si te sfatuieste de bine cum poti slabi mancand, fara efort sau diete chinuitoare si te vei bucura de rezultate uimitoare! Nu uita ca cel mai important e cum te simti tu. Daca tu consideri ca e necesar sa slabesti, slabeste pentru ca vrei tu, nu pentru altcineva. Sanatatea ta trebuie sa fie pe primul plan. A venit vara si incepem sa ne gandim ca ar trebui sa mai slabim, sa ne refacem abonamentul la sala, sa trecem mai des pe la piata pentru fructe si legume proaspete, pentru a fi in forma pentru plaja.
CONCURS: Spune-mi printr-un comentariu cum erai pacalit(a) de parinti/ bunici sa mananci tot din farfurie si poti castiga prin tragere la sorti produse Arkopharma. Am 3 produse de dat. Durata concursului: 25 mai- 4 iunie 2012. (Nu uita sa dai si like la pagina Gama4.3.2.1) Succes tuturor!
EDIT 5 iunie 2012: Castigatoarele celor trei produse Arkopharma (Extracte fluide de plante, Ananas Arkocapsule, Gren Tea Arkocaps ) sunt: Cristina TM, Roxana si Cornelia.
Felicitari tuturor si astept un mail pe [email protected] cu o adresa de livrare.
Ce tare-i ideea concursului. Particip doar pentru că-mi place și mă regăsesc.
Când eram la grădiniță mâncam foarte puțin înspre deloc. Și-atunci a inventat bunică-mea o chestie foarte faină. Îmi spunea povești la fiecare masă. Tăia mâncarea bucățele și fiecare bucățică era un personaj. Azi mâncam un Greuceanu și niște zmei, mâine o cosânzeană, poimâine niște lighioane de prin orientul mijlociu și tot așa, 1001 de povești să-mi mănânc eu infima porție de mâncare. Recunosc că a funcționat, dar m-a lăsat cu sechele. Acum, când mănânc, de multe ori citesc sau mă uit la un film, pentru a avea parte de o poveste frumoasă pe care să o asociez cu fiecare masă în parte. Și tot nu mănânc cât și-ar dori bunica să mănânc 🙂
Buna ! Ma regasesc perfect in articolul tau. Si eu intampin aceasi “problema”. Sunt slaba, dar asta nu ma deranjeaza, deoarece ma simt bine in corpul meu. Ai mei parinti, bunici dar si alte rude , incercau sa ma convinga sa mananc cat mai mult, obsedati oarecum de ideea ca trebuie sa ma ingras. Oricat de mult incercau sa ma convinga, fie prin instigare sau mituire (de obicei cu ajutorul dulciurilor, stiind ca sunt slabiciunea mea cea mai mare), fie prin pedepsire. E adevarat pana la urma tot ca mine iesea, deoarece nu puteam sa mananc mai mult decat accepta stomacul meu, sau daca nu aveam pofta de mancare. Asa ca m-au dus adesea la doctor, in speranta ca medicul ma va convinge sa mananc cat mai mult. Nu a fost asa. Medicul a reusit intr-un sfarsit sa le explice alor mei, ca fiecare persoana e diferita, cu un corp si un metabolism diferit si ca nu trebuie sa forteze lucrurile. Asa ca pana in ziua de azi am ramas la fel, mananc putin, dar cat sa nu fac foamea, sa nu rabd, deoarece sunt impotriva infometarii, de dragul frumusetii. Pot spune ca asta e o calitate, mananc si nu ma ingras. Si sunt foarte multumita !!! 🙂
Tu mănânci?
Pe mine ma ademeneau cu desertul! Imi amintesc si acum cum stateam pe scaunelul meu mic si inalt, facut special pentru mine, si cum trona ceva dulce pe masa de 5 ori mai mare decat mine. Nici vorba sa ajung la el. Exista o singura sansa, sa mananc toata supa. Recunosc, si acum mananc desertul inainte de masa! Ce sa fac?! O placere am si eu! 🙂
Pentru mine mama avea intotdeauna doua variante pregatite.
De cele mai multe ori, functiona textul cu “o lingurita pentru tati, una pentru mamaie, una pentru Max (cainele)”, iar cand mai ramanea putin in farfurie eram pacalita cu “asta e puterea ta, nu poti sa o lasi in farfurie; hai, inca doua guri si asta a fost”.
Altadata, fiindca imi placea sa trag de timp si mereu gaseam ceva interesant de facut la masa (orice numai sa nu mananc) – sa-mi privesc unghiile, sa desenez in aer cu degetele de la picioare sau sa-mi impletesc parul – mama venea cu replica “daca papi tot si nu te intinzi o ora la masa, ajungi mai repede sa te joci” (era vremea jocurilor pe televizor – ah, ce timpuri!).
Cand eram micuta, consideram ca lumea ar fi mult mai frumoasa daca nu am fi obligati sa mancam. In schimb, eram absolut convinsa ca as putea trai o viata doar cu sucuri, mai precis Cola.
Nici acum nu mananc foarte mult, incerc sa-mi stavilesc si pasiunea nebuna pentru Cola si am redus deja dulciurile, pe care oricum nu sunt sigura unde ar trebui sa le incadram, la “treat” sau “threat”.
Bunica se tot ruga de mine sa mananc ;)) imi pregatea cate 2-3 feluri de mancare si incerca sa ma amageasca macar sa gust din fiecare. Tin minte ca la un moment dat ajunsese sa-mi faca doar pui fript si salata ca doar asta mai mancam, cu mari rugaminti, dupa ce alerga cu farfuria dupa mine, dupa ce dadeam de mancare papusilor (mai ales Lesinatului – o papusa de carpa – tare drag mie). Cand au aparut sucurile in viata mea si dulciurile ajunsesem sa nu mai stiu ce este mancarea gatita…. mare greseala.. s-a rezolvat in timp, dar se vad consecintele.
Parintii si bunicii incercau sa ma convinga sa mananc deoarece am avut un inceput de rahitism… cum s-ar zice eram moarta de slaba ;)) iar acum ce mi-as dori sa pot vedea coastele la fel de usor…
Cate avionase, ingerasi, papusele am mai mancat numai sa imi revin un pic ca toti radeau de mine, spuneau ca merg in maini.
Dar era frumos sa fii si copil… sa fii rasfatat de toti, sa nu stii ce te asteapta, sa nu ai griji…
Pai, recunosc ca nu trebuia sa se roage nimeni de mine sa mananc tot din farfurie. Cred ca am fost si voi ramane vesnic o mancacioasa. Un episod care mi-a ramas in minte din copilaria mea este acela in care mama ne punea (mie si surorii mele) cantitati diferite de mancare in farfurie. Mie imi punea mai putin ca eram mai mare si mai pufoasa iar surorii mele ii punea mai mult pentru ca era mai mica si mai firava. Si cine credeti ca manca tot din farfurie si apoi atenta si la mancarea surorii? EU..:)De atunci incolo, nimeni nu m-a obligat sa mananc tot din farfurie!
Nu-mi amintesc mai nimic de cand eram foarte mic. Stiu ca am fost o perioada la bunici si mi-au povestit verisoarele mele ca orice vroiau sa ma convinga sa fac(sa mananc, sa fiu cuminte, etc) imi ziceau ca daca nu fac ma papa lupu.
Fiind multe dealuri imprejur le-am crezut:)). Chiar si la 15-16 ani inca credeam ca prin padurea din sat sunt porci mistreti si imi era frica sa intru in ea 😀
Buna!:) Ei bine, spre deosebire de tine, eu am tot tinut cure de slabire, dar mereu am fost constienta ca fara sport dietele nu-si au rostul. Am reusit sa slabesc de-a lungul timpului, dar exista vreo femeie pe deplin multumita de corpul ei? ;))
Cand era micuta mi-aduc aminte ca singura “strategie” a mamei era cea cu “deschide gurita ca vine avionuuuul” :)) In rest, pot sa ma declar o mancacioasa si o pofticioasa. Probabil ca de asta acum sunt destul de atenta la ce ma mananc si acord sportului importanta cuvenita.
Numai bine,
Alexandra.
Roxana, Cristina si Cornelia sunt castigatoarele produselor Arkopharma din Gama 4.3.2.1. Multumesc tuturor celor care au participat la concurs. :*
Pregatesc si alte concursuri, cat de curand!
Multumesc tare mult! 🙂
A picat la fix, acum ca se apropie vara!