De-as fi pasare sa zbor, s-ajung unde mi-e dor…

Iașul fusese timp de mulți ani locul pe care îl numeam casă

Părăsirea Iașului pentru a mă muta în București a însemnat o șansă și un salt uriaș pentru mine. Îmi amintesc și acum cu zambetul pe buze clipele în care am părăsit Iașul și nu a fost o decizie chiar ușor de luat. Renunțând la Iași, renunțam la lucuri pe care le iubeam și încă le iubesc – culorile frunzelor pe timpul toamnei în parcul Copou, jucăriile din Tatarași (fostul loc de muncă) și poker-ul din Tudor, plus multe alte plăceri ale vieții. Mi-am dat seama că vreau să trăiesc în București încă de când am fost în excursia Redescoperă România, prin urmare a trebuit să mă acomodez cu o nouă casă, noi prieteni, un nou stil de viață. Și totul de la zero, fără prea mulți bani în buzunar și fară job.

Lăsasem în urmă mediul pe care îl cunoșteam și care îmi făcuse viața stabilă. La început, nimic din ceea ce vedeam nu-mi era familiar, iar noul mediu nu mă facea deloc să mă simt în siguranță. În cea mai mare parte a timpului, eram chiar speriată de tot ceea ce mă înconjura. Încă mi-e puțin frică de metrou, de cum traversez, de cum vorbesc. Vechile mele obiceiuri nu mai funcționau, de asemenea, abia dacă mă puteam face înțeleasă. Nu mă mai puteam exprima. Da, pur și simplu se întâmplă și e dureros. Rectific: încă am această problemă, mă inhib și chiar nu mă recunosc. Cei dragi știu că de obicei vorbesc non stop (și tare), că-mi place să rad mult și să fac oamenii să râdă.

Îmi dorisem din tot sufletul schimbarea, dar acomodarea mă pusese pe gânduri. Am avut puține persoane alături care m-au ajutat și sprijinit, crezând în capacitatea mea de a mă adapta schimbării. Practic ei au făcut această tranziție posibilă. și le multumesc!

Ce am simțit o perioadă? Că am pierdut sentimentul de siguranță, fară a simți, încă, efectele pozitive ale celui nou. Mă aflam într-o situație vaga și acest lucru mă făcea să mă simt stingheră. Eu mi-am dorit schimbarea, mă repet. Mi-am dorit să fiu fericita, chiar dacă nu știam exact în ce direcție intenționam să merg. Pasul următor a fost să fac față fricii de schimbare și să-mi ascult inima. Frica de nou m-a înghețat, aducându-mă în imposibilitatea de a mai reacționa în vreun fel. A fost frustrant, iar frustrarea cauzează o și mai mare nemultumire față de viața pe care o aveam. Au avut de suferit și cei din jur… și-mi pare tare rău. Sper să mă înțelegeți…

Pierderea poate parea o moarte mai mică, iar eu trebuia să-mi iau rămas bun de la viața ce o aveam înainte

Am fost ajutată să-mi schimb viziunea față de această mutare, într-un mod simplu (pentru unii). Am început să mă găndesc la ideea părăsirii celor ce am amintit mai sus, și nu a pierderii lor. A părăsi ceva reprezintă o alegere. Ideea aceasta ma ajută să duc la bun sfarșit procesul de tranziție. Odată ce acest punct este depășit, Bucureștiul abia așteaptă să fie luat în primire.

Am fost în aceasta perioadă alaturi de o gașcă minunată de oameni la #prinbucurestiulmeu (multumesc Corina Georgescu), la Webstock, la teatru (multumesc Alina Croitoru, Cristi Ignat), mi-am delectat gustul cu noi mâncăruri în locuri noi, am mancat prima oară humus, ciorbă de linte, plăcinte cu dovleac, am privit cu alți ochi un răsărit de soare, am cunoscut un oraș care mi-a dăruit o parte din linistea lui – Sibiul,  am ascultat neclipind hang, am plâns, al ras, m-am rătăcit, am crescut, am învățat, am iubit, de fapt… iubesc.

Multumesc Bobby pentru sansa si schimbarea in bine, multumesc Redescopera Romania – proiect susținut de Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom,Paralela 45 şi Muzeul Național al Țăranului Român.

Vineri, 28 octombrie plec in ultima excursie Redescoperă Romania și cu siguranță o sa fie un week-end “exploziv”, alături de toți participanții implicați în campanie (toți ~70)! Unde? La Sâmbata de Sus.