Florile inimii mele

Simt parcă și acum iarba ce foșnea la fiecare mișcare și împrăștia mirosul florilor de câmp în adierea vântului cald… dulce relaxare. Mă bucur de aceste flori cu energie pură și cu o frumusețe aparte, fiind rar atinse de mâna omului…

Astazi le voi da un nume.

PS: De ziua mea vreau să fiu nimfă și să mă plimb pe vârful munților, în codrii deși, pe câmpii sau chiar întinsă pe o plută, pe apă.

Așa s-a nimerit: aproape de echinocțiul de toamnă…