In vizita la SOS Satele Copiilor. Copilaria culorilor si sperantei
De 7 ani – de când am și început proiectul Globuri cu Suflet – mă activez mereu când e vorba de Moș Nicolae sau 1 Iunie. Îmi strâng prietenii (cei care doresc să dea și altora din venitul lor), le spun uite hai să mergem la x școală și să împărțim cadouri, să mergem la unii chiar la ei acasă cu alimente, cu ce donații mai primim și să-i colindăm sau să fim colindați.
Anul trecut de 1 iunie am fost la Școală Specială Nr 5 și am făcut cu cei mici o salată de fructe (incluzând și pe cele mai exotice). Le-am povestit despre fiecare fruct în parte (pe unele pe știau, pe altele nu – de ananas, mango, kiwi, doar din auzite), că au numeroase beneficii pentru sănătatea nostră, că ele oferă nutrienți vitali organismului, consumul de fructe reduce îmbolnăvirea și ne ajută să ne menținem mereu în formă… și a fost fun. Le-a plăcut mult. Ei și-au tăiat singuri fructele, eram la un moment dat plini de frișcă, dar nimic nu a stat în calea fericirii noastre de 1 Iunie.
Cred că Ziua Copilului ar trebui să fie mereu cu și despre lucruri noi pentru ei, să încerce sau să învețe ceva nou, să-și depășească o frică, să experimenteze, să-și inventeze singuri jocuri și reguli după care să se ghideze și să descopere. Să fie așa o zi de ținut minte, memorabilă.
***
Anul acesta KFC (parca ar fi știut că eram în căutare de idei) m-a invitat să țin un Atelier de pictură cu 12 copilași în Satul Copiilor de pe Calea Floreasca – un spatiu mare, mare, plin de verdeață, cu mulți copii – un proiect al Asociației SOS Satele Copiilor. Nu ne-am sincronizat cu data de 1 iunie, însă pe 13, la orele 15 am ajuns la ei în sat. Cu emoții mari.
În SOS Satul Copiilor Bucureşti locuiesc familii alcătuite din 6-7 copii şi o mama SOS, fix ca într-o familie obişnuită şi asigură astfel o atmosferă de securitate şi dragoste, esenţială pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, până când aceştia devin tineri independenţi şi autonomi. Am văzut la ei pe Facebook tot felul de activități, vin foarte mulți voluntati acolo, mulți chiar și din străinatate, stau cu toții la povesti și desfășoara poiecte frumoase și utile împreună.
E frumos când oamenii îi ajută pe copii să înțeleagă lumea și să se împace cu ea, într-o copilărie a culorilor și speranței. Așa că ideea mea a fost să pictăm împreună câteva măști de carnaval, cu persoanjele lor preferate și pentru ca ne-a mai rămas timp am făcut și câteva semne de carte. Distracția și atenția s-au îmbinat, iar rezultatele noastre se văd mai jos.
Atelierul a început cu o întrebare serioasă, pentru a-i cunoaște mai bine și pentru a ne împrieteni – Voi ce ați dori să vă faceți cand veți fi adulți (mari)? Au fost copii care au știut exact, fără să mai stea pe gânduri – fotbalist, cantareata, coafeza, doctorita.. unii s-au prezentat doar, fiind nerabdători “să înceapă activitateaaaa!!” 🙂
Cat de frumos a fost sa vedem cum personajele preferate din desenele animate/ filme pentru copii prind contur și culoare la atelierul nostru de pictură. Am avut la noi pregătite măști de carnaval cu super eroi, acuarele, sclipici, floricele și ne-am distrat atât cu pensula, cât și cu degetele. A fost distracție fara limită. Nici nu putea fi altfel.
I-am lăsat pe cei mici să fie cât mai creativi, i-am încurajat, lăudat, și-au ales singuri culorile, chiar și muzica… [Adrian Holerga ne-a surprins în următoarele poze. Mulțumim!]
Nu mai zic că eu am pus pe fundal muzică de relaxare, cu valuri, chill și după câteva minute cei mici m-au dat pe brazdă cu Andra, Antonia, Carla’s Dreams… am pictat și am si cîntat în ritmuri bune. Pot merge la karaoke de acum, gata. 🙂
Satul SOS a vibrat pe muzica veselă și râsetele de copii.
Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți! Până acum, peste 3000 de copii au beneficiat de programele SOS. Ma bucur ca le-am putut oferi și eu copiilor (așa, măcar la o parte dintre ei) o zi cu adevarat deosebită și… tare colorată.
Au trecut 20 de ani de cand SOS Casele Copiilor schimbă viitorul copiilor din România, două decenii în care au construit trei sate SOS și în care sute de copii au crescut, au visat, au învățat și au devenit adulți responsabili. Mulțumesc și celor mici pentru energie. A fost cat pentru o lună!
Și voi reveni cu noutăți… sigur sunteți curioși unde vor ajunge măștile noastre de carnaval cu super eroi, semnele de carte sau coronițele pentru prințese. Eu acasa nu am adus nimic. 🙂
Prima activitate de voluntariat in care am fost implicat a avut loc in perioada liceului. Era una comunicata de catre profesori, nu ma asteptam sa aiba un asemenea impact placut asupra mea. Era vorba tot de copii, m-am bucurat enorm cand am vazut cat de zambitori pot fi in conditiile in care nu beneficiaza de prea multe.