Norocul este exceptia, nu regula jocului

Imi place sa ma joc, sa raspund provocarilor, sa invat reguli noi si sa le si pun in practica. Joc sincer si pentru acea adrenalina cere-mi pulseaza vena atunci cand sunt aproape de reusita.

Saptamana trecuta am jucat Milionarii Monopoly, o varianta noua si mai rapida decat Monopoly. Gasesti intreg regulamentul si aici. S-au facut perechile si, dupa multe glume, concentrare si calcularea strategiilor de joc (glumesc, evident) culmea, am mai si castigat. Nici nu am apelat la “surprizele” jocului – carti norocoase cu “fura proprietatea oricarui jucator” sau “refuza sa dai bani”. Teoria mea conform careia trebuie sa ies din zona mea de comfort pentru a castiga, a avut de fiecare data succes. De cand ma stiu am crezut ca daca vreau cu adevarat sa crest, sa progresez, sa ma dezvolt, trebuie sa incerc sa fac ceva diferit, ceva nou, sa scap de rutina atat de „calduta” in care ma amortizez uneori.

Eu nu prea cred in noroc. Cred insa mai mult in munca, in perseverenta, in valori din astea testate pe propria mea piele. Da, se poate intampla ca unii dintre noi sa cada in situatii mai favorabile sau mai putin favorabile, insa muschii se formeaza pe masura efortului pe care il depunem, nu? Ar trebui sa fim deschisi si sa ne aruncam (ei bine, nu cu ochii inchisi) in tot felul de activitati noi, fara sa ne fie frica de esec, doar cu dorinta de a incerca, de a experimenta, de a gusta viata cu toate aspectele ei. Stiu ca nu am descoperit eu acum toate astea, insa e indicat sa mai fim din cand in cand scuturati de lene, de rutina si sa ne bucuram de lucrurile simple.

…si din nou mi-am zis in gand: adrenalina si joaca – aceste doua lucruri care-mi fac viata frumoasa.