De pe Str. Fictiunii – Fata de hartie

Daca va plictisiti rau in metrou – asa ca mine – puteti pune mana pe o carte si sa nu va mai plangeti ca pierdeti doua ore pe drum (acasa-birou-acasa), ci sunt castigate pentru lectura zilnica.

Acum cateva saptamani i-am luat Mariei cadou cartea Fata de hartie – de Guillaume Musso si mi-a ramas titlul in minte. Evident ca m-am intors in acelasi loc dupa cateva zile si mi-am cumparat si eu volumul. Nu i-am rezistat.

Desi nu a fost chiar genul meu de carte, ideea si desfasurarea evenimetelor m-a facut curioasa sa mai intorc o pagina, inca una si inca una, incat sa uit si sa cobor in alta statie de metrou si apoi sa ma intorc chicotind de isprava.

Aceasta carte m-a cam pacalit. Chiar m-a facut sa cred in acea fata cazuta din carte , pana sa-i descopar finalul. Mi-am facut tot felul de scenarii in cap si nici ca am intuit bine cum s-ar termina.

Pe scurt, Billie Donelly este un personaj secundar din romanele scriitorului Tom Boyd. O fata atragatoare care lucra ca infirmiera intr-un spital public din Boston. Intr-o zi a cazut din carte, din povestea scrisa de Tom. A picat datorita unui defect de imprimare a editurii. Din cele 500 de pagini ale romanului, doar jumatate erau tiparite. Astfel ca povestea se oprea brusc la mijlocul paginii 266, cu o fraza neterminata. Fraza facea referire la Billie: ” – Te implor, striga ea cazand ….”

… si a cazut intr-o noapte, complet dezbracata, la Tom in apartament. (Eh, ca sa vezi situatie!) Lucrurile se incing cand aflam ca Billie nu poate supravietui prea mult intr-o alta lume decat a ei si ca singurul mod prin care Tom o poate trimite inapoi este sa scrie pentru cel de-al treilea volum al trilogiei.  Dar cum sa faca asta cand inspiratia lui a disparut de mult timp, cand depresia unei despartiri i-a distrus partea artistica… ajungand chiar sa se drogheze. Tom ii promite totusi lui Billie ca o sa scrie pentru ca ea sa se poata intoarce in lumea ei, iar in schimbul acestui favor, ea il va ajuta sa se impace cu fosta lui iubita.

Astfel incepe o calatorie halucinanta pana in Mexic, unde Tom trebuie sa-si recapete inspiratia si increderea de sine, ca sa poata salva viata fetei cazuta din carte (Billie), de care tocmai se indragostise (sentimentul fiind reciproc).

Ca tot vorbeam de depresia lui Tom…  fosta iubita il paraseste, refuzandu-i si  cererea in casatorie. Sufletul lui pereche (asa cum vorbea Tom de Aurore), ia cu ea la plecare tot ce era mai bun la el: speranta, increderea, credinta. Erau in carte descrieri de genul: “Carnivora, durerea incepuse sa ma devoreze incetul cu incetul pana ma golise de orice emotie si de orice vointa”.

Cartea devine si mai interesanta cand aflam ca ne pregateste mult mai mult decat lupta lui Carole si a lui Milo de a-si salva bunul lor prieten din depresie si din tot felul de probleme aparute din cauza lui Billie. Momentul de cotitura al volumului este reprezentat de imbolnavirea fetei de hartiei si totul din cauza distrugerii cartilor cu defect de imprimare.  Salvarea ei sta oarecum in ultima carte cu defect, pe care Tom si prietenii lui trebuie sa o recupereze in timp util…

Inca o fraza faina din carte: “Ceea ce conteaza nu sunt loviturile pe care le dai, ci acelea pe care le primesti si la care rezisti pentru a merge mai departe.”

In mare este un bestseller despre inventarea dragostei in momentele de nefericire si practic cand te astepti mai putin. Nu m-a dat chiar pe spate, dar totusi ar putea fi o lectura usoara, chiar simpatica, de seara sau de metrou. /Chiar, voi ce carte mai plimbati prin geanta?